Oameni pe care as dori foarte mult sa ii trimit la dracu... pe gratis -Partea 5: Partenerii de drum-

Nu au cum sa nu treaca neobservate. La inceput cand te uiti la ele sunt linistite, se proptesc in baston sau isi tin plasele cu cumparaturi, dar cand se apropie un autobuz incep sa isi ia avant spre usa. Cand dai sa intri deja devin violente: isi fac loc cu bastonul, incep sa suprafolosesca cuvantul "pardon" si dau cu sacosele in toate partile. Cel mai insuportabil lucru... sa iti ceara sa ii cedezi locul. Daca nu vrei, atunci ti l-ai pus pe dracu in cap. Incepe toata teoria despre cum nu ai obraz si ea e batrana si nu o mai tin picioarele, la care tu te abtii sa ii plesnesti una cu bastonul sau cu zarzavatul din traista. Dupa ce ti-ai pus tot autobuzul  in cap (ca de, aia care stau in picioare sunt ofticati pe tine ca tu stai jos si prin urmare tin cu baba) nu ai ce sa faci decat sa ii cedezi locul (injurand-o printre dinti, binenteles). Nici nu trec 2 statii ca se ridica mumia si coboara. Dai sa stai jos, dar pana ajungi tu la scaun una din hienele ce pandeau in liniste deja a prins prada. 

Oameni pe care as dori foarte mult sa ii trimit la dracu... pe gratis -Partea 4: Biciclistii-

Ati vazut pistele trasate prin zona Unirii de-a lungul Dambovitei? Inainte era trotuar, acum pista de biciclisti si trotuar (2 in 1 ca e la moda). Nu era destul ca dadeam cu capul de copaci daca erau doua persoane care mergeau una langa alta pe strada (faceam sir indian ca sa nu ramanem pe acolo), acum trimit si biciclistii pe noi. Noul (sau "vechiul" ca pista e de ceva vreme facuta) traseu este de genul: zig zag, atentie la creanga ca ti-o iei in cap, iar linie dreapta , treci peste cateva damburi si urmeaza radacinile copacilor. Intrebare: are orasul asta atatia biciclisti de le face traseu? Eu cred ca avem mai multi pietoni.

Si da, am ceva cu ei. Sunt criminali in miscare pe doua roti, pentru numele lui Dumnezeu! Prind viteza, isi fixeaza o victima nevinovata si cand aproape dau peste ea claxoneaza multumiti (sau chiuie daca nu au claxon) dupa care cauta alta prada, usoara deobicei. 

De-Phazz - Death by Chocolate

Simply adore it :X 

Oameni pe care as dori foarte mult sa ii trimit la dracu... pe gratis -Partea3: Soferii-

Esti calm cand mergi pe trotuar, nu-i asa? Totul e frumos asta pana cand decizi sa traversezi strada. Semaforul arata verde deci in mod normal este sigur sa calci in picioare zebra. Asta nu se respecta cand un bou cocalar cu multe fite si putin creier apasa pedala de acceleratie. Omule trebuie sa intelegi ca aici nu sunt curse Formula 1! Ce se gandeste el... "Ah...dau peste unu-doi, dar nu-i nici o problema ca are tata pile si se rezolva repede daca mai dau si cativa euroi.". Accelereaza caruta de miliarde de euro si vede ca trece cineva pe la trecerea de pietoni (ca doar n-o trece prin lanul de porumb) asa ca pune frana brusca si incepe sa injure: "Du-te-n mata! Nu vezi pe unde mergi?!" la care tu raspunzi: "Da-te dreacu nu vezi ca e rosu pentru tine?!". Dupa ce ca mai aveai putin si primeai un bilet spre al noualea cer pe gratis mai are si tupeu animalu. Si cand il auzi cu freaza gen "Era sa zgarii masina" te iau toti nervii. Prietene te-ai scrantit la cap?! Eu era sa iti zgarii masina?! Eu era sa fac cunostiinta cu asfaltu'! Dar nu are rost sa te obosesti cu astfel monumente alte prostimii. Face rau la tensiune.

Mai sunt acele soferite sau acei soferi (ca nu numai unele fete conduc mizerabil) care se tin de roata aia mare, numita volan, ca pe cea mai de pret comoara. Stau incordati, atenti in toate partile si au niste ochi mari ca o nevastuica. Omule cand mergi cu 20 la ora, pui frana inainte sa se faca rosu si iei toate gropile din plin atunci sunt semne clare ca esti antitalent. 

Urasc fraza "Conduce mizerabil, trebuie sa fie o proasta la volan.". Cine a zis ca barbatii conduc perfect? Cine a scos-o pe asta ca noi fetele conducem mizerabil? Zi de zi vad exemple in care barbatii conduc mai rau ca un bou beat. De pe prima banda trece pe a 3a fara sa semnalizeze, aproape ca il ciocnesc doi si mai are putin si zboara portiera unei masini parcate pe a4a banda(care s-a transformat in parcare la strada de-a lungul timpului). S-a blocat intersectia din cauza unui prost si iti spui 'Ah...sigur e o vaca.",dar...TEAPA!... e unul la volan. Asa ca gura mica. 

How Do You Think?

You Think Creatively

Your brain works best when you let your intuition be your guide. You like to imagine, speculate, and fantasize. You have fun playing with ideas. You are interested in theories. You enjoy studying and developing them. You are drawn toward art, philosophy, and even math. Almost every subject is interesting to you.

How Do You Think?

Blogthings: A Fine Line Between Insight and Stupidity

Oameni pe care as dori foarte mult sa ii trimit la dracu... pe gratis -Partea 2: Vecinii-

Cu totii trebuie sa ii suportam mai mult sau mai putin.

Dimineata cand te duci la scoala sau serviciu ii vezi cu cateii dupa ei, cate unul, doi sau chiar trei de persoana. Incep sa latre ba chiar se mai si reped la tine daca nu sunt in lesa. Ma amuza ingrozitor de mult cand vezi un caine cat o doza de Cola care incepe sa scoata sunete "amenintatoare". Ii dai usor un sut si fuge schelalaind cat il tin cele patru picioare. Mai compliat este cand sunt matahale din alea gen lupi, dobermani sau boxeri, care nu sunt plimbati... ei plimba stapanul. Ieri am vazut un mos care vai de el abia se tinea pe picioare si plimba un ditamai lupu care daca sare pe tine te da jos nu alta. Saracu era smucit in toate partile si dupa ce ii dadea drumul din lesa trebuia sa mearga dupa el care mai avea putin si musca lumea. Omule daca nu poti avea grija de el de ce dracului il mai tii?! Si cand ii mai auzi cu nume gen "Fetita" sau "Micuta" si in fata ta e o dihanie amenitatoare nu mai stii cum sa il intrebi daca s-a uitat tot acest timp la cainele lor. Sau cand iti spun fraze gen "Stai linistit...nu musca". Nuuuuu... nici nu se uita la mine ca la Pedigree cu un plus de vitamine.

Cand vecinul de la 6 scoate in fiecare zi cate un sac de faianta si gresie din casa atunci te-ai dus la dracu tu si cu somnul tau. Inteleg ca renovezi si ca trebuie sa iti suport bormasinile si ciocanele o luna-doua, dar de ce incepi din nou si din nou si din nou sa dai cu bormasina in fiecare noapte, draga insuportabile vecine? Doua luni mi-ai scos creierii de dimineata pana seara. Ori esti sadic ori ori cea mai plauzibila varianta este aceea de a fi sarit putin mai mult de pe fix. A fost o zi grea, trafic infernal, ambele lifturi nu merg si tu draga vecine incerci sa ma faci sa dorm mai repede bagand bormasina in perete si gaurind. Continua asa si peretii tai ,draga vecine, vor arata ca o bucata de schweitzer. Daca ai nervi fa orice altceva numai nu asta!

Auzi muzica de prost gust la miezul noptii? E clar. Alta noapte pierduta. Ala de sub tine baga manele intr-o veselie in timp ce tu dormi. Am spus dormi? Am vrut sa spun "era cat pe ce sa adormi". Dar nu... asa ceva este inadmisibil. Cum sa faci asa ceva cand asculti acele melodii intelepte si pline de sens? Simtiti sarcasmul, nu-i asa? Vise placute? Poate cosmaruri placute! 

Stiti babele alea care stau pe banca in fata blocului si vorbesc despre tot ce se poate? Cum sa nu le stiti! Comenteaza despre tot ce se intampla in bloc, in jurul blocului si despre ce au mai auzit cand facea cuplul de la 7 un scandal. Eu le spun acestor grupuri Radio Sant. Nimic nu le scapa si sunt mereu dispuse sa despice firul in 6 si nimicul in 5.

Oameni pe care as dori foarte mult sa ii trimit la dracu... pe gratis -Partea 1: Vanzatorii din magazine-

Titlul spune tot! Sunt fel de fel de oameni in toate magazinele. Unii de treaba (specimen rar din pacate), altii sictiriti  sau altii care se lipesc de tine ca Picatura si raman acolo pana iesi (si iesi foarte repede...sau nu).

Cei de treaba sunt cei de treaba. Nu are rost sa dam exemple (si asa sunt prea putine). 

Cei sictiriti sunt aia care atunci cand intri in magazin (de exemplu alimentara din piata...unde sunt cele mai multe exemple) se gandesc "Altu...Hai sa terminam repede si cu asta...". O saluti, ea nimic. Se uita la tine cu o fata adormita care cere palme ca sa o trezesti. "As dori 200 grame de parizer, va rog frumos." ii spui la care tipa iti raspunde fulgerator "Imediat!". Ia bucata de parizer, taie si ti-o baga in fata, intreband "Feliat sau la bucata?". Deja te simti ca un iepuras in fata vanatorului. Nu stii ce sa-i spui asa ca alegi repede: "Feliat.". Taie bucata, ia o coala din aia speciala de hartie si tranteste din nou pe cantar. Uitandu-te in jur vezi niste carnati si comanzi inca ceva: "Puteti sa imi dati si niste carnati din aceeia taranesti va rog?". Se uita la tine de parca esti nebun si raspunde cu o atitudine din aia flegmatica un "Da" amarat si scurt. In gandul tau esti de genul ''Dracu m-a pus sa vin aici. Mai bine ma duceam la magazinul din fata blocului la babuta aia care nu comenteaza oricat de mult o faci sa se plimbe pe acolo!". Esti trezit de sunetul carnatilor azvarliti si impachetati. Iti spune cat trebuie sa platesti, ii dai banii si auzi fraza care te ingrozeste cel mai mult cand esti grabit si vrei sa ajungi acasa: "Nu am rest. Duceti-va sa schimbati!". Te duci la magazinul de ziare: nu are. Incerci la mai multe tarabe: nici aia n-au. In final incerci la mosul care vinde sfori cu usturoi si ceapa unde... (MINUNE!) are sa-ti schimbe... doar daca iei ceva de la el. 

Cei care se lipesc de tine ca superglue sunt aia innebuniti dupa vanzari. Sa luam de exemplu unele magazine din mall-uri. Tu, persoana care este curioasa, intri si vrei sa te uiti la cateva bluze. Imediat ce intri deja sare pe tine si te saluta cu cea mai mare amabilitate: "Buna ziua!". Asta nu ar fi o problema daca n-ar avea un zambet iditot pe fata si o voce pitigaiata care mai ca te impinge la gandul de a-ti baga capul in stiva de blugi, doar ca sa nu o mai auzi. Crezi ca scapi de ea daca o saluti inapoi, dar simti ca iti cade ceru-n cap cand o auzi din nou: "Doriti ceva anume?". Deabia ai intrat, a aparut colectia toamna-iarna... cum naibii sa vrei ceva anume?! Ii spui ca doar vrei sa te uiti si te lasa pentru a tortura alta persoana nevinovata care tocmai a intrat in magazin. Holbandu-te la niste haine observi ca e prea liniste, dar apare din nou. Ca sa scapi de ea o trimiti dupa niste perechi de pantaloni si fugi la cabina de proba in speranta ca nu o vei mai vedea... in vecii vecilor. In cabina totul e calm pana cand intra peste tine cand esti jumatate dezbracat ca sa iti aduca pantalonii si sa te intrebe daca iti place bluza. Ca sa faca picatura chinezeasca si mai insuportabila incepe sa dea sfaturi. Nici nu mai probezi pantalonii, iei ce ai probat si te duci la casa pentru a plati. Mai tarziu cand te uit pe bon vezi oroarea: "150 lei".

Dope- Sing

Enjoy ^^

5 seconds

Nothing compares to a walk late at night while smoking a cigarette. These streets are empty with the exception of some stray cats and dogs and beggars who are sleeping or still awake. I can’t imagine how hard sleeping must be during cold February nights like this one. I don’t look at them in the eye because I know that if I do I’ll see only empty orbs with no souls in them. For me these beings are not people anymore. They are just empty shells which lay on the freezing concrete. I continue walking until I see another empty shell.
-D’ya have any change, miss? an old woman asks while she tries to reach me with one of her bony and wrinkled hands
-Nope. I tell her and calmly continue smoking my cigarette
-Please? she tries again
Ah…The magic word. See? Some people can ask nicely. 
-Actually I do have some change around here. 
I look into my purse and notice that my wallet is missing. I must have left it at my office. I search my pockets and find 10 dollars. After tonight I have a good chance of going to prison for murder so why not give the money? She’ll probably buy a nice bottle of booze and get drunk. At least that’s what I’d do if I were her. I give her the money.
-Thank you miss! God bless you. 
-Yeah…He has already blessed me with a man that’s jealous to the bone. 
I whisper this so silently even I can’t hear myself. The old woman is about to say something but I walk away, continuing my way back home. It’s starting to snow and the temperature is so cold the stones are cracking. And little me wears only one leather coat. See? I’m sooooo smart even Einstein looks stupid compared to me. I can’t stand it anymore so I’m calling a taxi! Now I realize… there are no cars on these bloody streets.
-Lady Luck hates me really bad…
What can I do? I take another puff and eventually after some time I see a cab. The driver stops and opens the car door for me as I enter. 
-7th avenue please.
-No problem miss. 
One we arrive I get out of the car and continue to walk until I reach my apartment. I don’t need a key because the door’s always open. He’s waiting for me… again. This time only I’m going to be the boss. 
-Hello dear. he welcomes me
-Hello…honey. 
I greet him, words full of venom. He’s sitting in an armchair with a bottle of wine next to him. MY wine. His piercing blue eyes look straight into mine. He’s at it…again. 
-Where have you been?
Calm and collected, but after seconds he’ll be raging like a crazy bull.
-Work. I answer
-Yeah right… Work… I bet you’re with your boss… fucking him for a better salary.
His words don’t reach me anymore. Over years I’ve learned to keep my calm, but I’ve failed at one point. Now I’m not going to give in. I’m going to stand my ground. I slowly walk into our room and take my jacket off. Calm and collected. This is how I’m going to be…this time. I take my shot gun and two bullets and surprise him when he walks into the rooms after me. 
-This time…I’m going to be the boss…cupcake. I tell him
I need only 5 seconds.
1. I load it. He steps back with obvious fear in his eyes. 
-Y-you can’t. 
-You could… how is it that I can’t?
2. He loses control. Without a weapon he’s nothing. 
-N-NO!!!!
3.I point the weapon at him.
4. I take the safety off.
-Happy Valentine’s day… my beloved. 
5. Smirking…I shoot him. 

Alb si Negru

Sunetul muzicii domina incaperea odata cuprinsa de liniste. Degetele mele ating usor clapele pianului pana la sfarsitul melodiei. Ma uit in jurul meu. Sunt intr-o camera simpla, unde instrumentul masiv si un scaun sunt singurele lucruri prezente. Peretii sunt de o culoare pe care eu nu o pot distinge. Mama mi-a spus odata ca sunt un verde pal, dar nu am cum sa stiu pentru ca eu nu vad culorile. Eu pot sa vad doar in alb si negru. Privesc inca odata pianul. Clapele de un alb sau negru lucios nu mi-au dat niciodata ocazia sa ma intreb ce culoare sunt. Ele au fost singurul lucru de care am fost sigura, de care nu am intrebat.
Ma ridic de pe scaun, ies din camera si cobor scarile. Astazi vreau sa merg afara. Astazi este ziua unei prietene dragi. Vreau sa ii cumpar ceva. Mi s-a spus ca florile rosii sunt cele mai frumoase asa ca stiu deja ce sa ii iau.
Odata ajunsa la florarie ma uit in jur, incercand sa imi dau seama care trandafiri sunt cei pe care ii caut. Fara rezultat insa. Va trebui sa o intreb pe domnisoara care se ocupa de acest magazin.
-Scuzati-ma...Aveti cumva trandafiri rosii?
Imi raspunde amabil.
-Binenteles ca am. Nu i-ai vazut?
- Ba da, dar nu stiu ce culoare sunt. Eu nu pot vedea culorile.
Se uita la mine cu mila in ochi asa cum fac majoritatea persoanelor si ia cu grija dintr-o vaza inalta un trandafir.
-Cati ani ai?
-9 ani. ii raspund
Imi da floarea si imi spune ca nu trebuie sa platesc.
-Sigur este rosu?
-Sigur.
Ma uit la floarea din mainile mele. Spinii ce o protejau odata au fost scosi pentru a lasa lumea sa atinga un strop de perfectiune.
Ma indrept spre casa. Imi fac drum intr-o lume fara culori care pentru altii este un spectacol pe gratis plin de minunatii pe care ei nici nu le observa. Nici nu stiu cat de pretioase pot fi aceste lucruri pentru ei. Masinile par sa aiba atat de multe nuante la fel ca si oamenii. Domnul care vinde ziare, batranul care joaca table, studentul mereu in intarziere, doamna cu servieta de piele si costum rafinat sau fata care vorbeste la telefon. Toate aceste persoane pot fi o nuanta.
Semaforul isi schimba culoarea. Trebuie sa traversez aici, dar nu stiu in ce moment. Unii stau, altii trec. As vrea sa intreb pe cineva dar pare ca nimanui nu-i pasa. Toti au problemele lor. Decid sa trec si eu strada, insa imi dau seama ca am facut alegerea gresita exact in momentul in care nu mai pot da inapoi. Exact in momentul in care am simtit o lovitura puternica si o durere imensa in tot corpul. Doar in acel moment tuturor le-a pasat. Aud lumea cum tipa dupa ajutor, altii cheama o ambulanta. Vad langa mine, printre bucatile de geam spart, trandafirul meu pretios. Acel strop de perfectiune a fost distrus cat ai clipi. Simt ceva cald, un lichid cald. Imi dau seama ca este sange. Sangele meu. Am murit.


Tema la romana...Enjoy :D